duminică, 12 aprilie 2009

Primavara si momentele ei unice

De cate ori ajung in oras, incep migrenele si ametelile. Cauzate de hidrocarburile generate de automobile. Uneori efectul este mai puternic, alteori reusesc sa rezist destul de bine. Sunt sub tensiune pana reusesc sa-mi inchei treburile si ma indrept spre statia de autobuz. Acolo fac un ultim efort, pentru ca ametesc si doar privind circulatia auto. In autobuz nu mai conteaza cum ma simt, pentru ca oricum ma indrept spre casa.

Aproape de satul in care locuim, sunt doua dealuri de urcat. La poalele primului, soseaua vine cumva din stanga lui ca apoi sa urce drept pe coama. In dreapta lui, este un mic lac cu papuris, cu un baraj de beton de pe care se poate pescui. Apoi, micul lac se afunda in padure. Soseaua care urca pe deal este strajuita in ambele parti de padure de salcam. In dreapta chiar este un mic palc de brazi. Apoi, o data ajunsi in varful dealului, poti zari casele de pe celalalt deal. Sus in dreapta porneste un drum de tara pe care sunt aliniate casele satului meu.

De cum cobori din autobuz, simti ca poti sa respiri. Aerul este curat si acum este si incarcat de parfumul pomilor fructiferi infloriti. Pasarile cerului si-au reluat activitatea febrila si diversitatea de triluri a crescut de cand au inceput sa revina pasarile calatoare. Si da, acum poti sa raspunzi la o intrebare obisnuita pe la noi prin zona: "Ai auzit Cucul pe anul asta?".
Privelistea e superba si ma bucur de fiecare detaliu. Ca aceasta delicata floare de par, cu acele frumoase antere roz-inchis contrastand cu albul "intens" al petalelor. Doar primavara sunt culorile atat de intense si proaspete, miresmele atat de imbatatoare.

floare de par

4 comentarii:

  1. Ce frumos! Eu una am inceput sa urasc asfaltul si betoanele blocurilor. Cand ma gandesc ca se apropie vara si toate vor fierbe.... si nu gasesti nici un loc in care sa respiri o gura de aer... daca as putea m-as muta la tara ACUM

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos povesteşti tu Lia! Nu pot decât să-mi închipui acel loc de poveste cu lac, dealuri şi pădure... Un colţ de rai binecuvântat!

    Şi eu stau de câţiva ani la ţară. Prefer o mică navetă, liniştii de care mă bucur în curtea casei. Am colegi care nu înţeleg de ce prefer aşa. Şi mă distrează că de fiecare dată când vorbesc cu ei la telefon, dinspre mine se aud cotcodăceli, cântat de cocoşi, lătrat de câini....toate vietăţile din curte "salută" în cor pe cel cu care vorbesc la telefon. :-)

    Dar e ..."altceva". Să stai în mijlocul naturii este cu adevărat o binecuvântare...

    RăspundețiȘtergere
  3. Niko iti doresc sa-ti realizezi visul cat de curand.

    Alex de fapt articolul este scris de sotul meu (e semnat funlw65).
    Colegii tai nu cunosc farmecul trairii in mijlocul naturii. Si nu stiu ce pierd.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lia, pentru mine a fost o schimbare uriasa cand am venit din Bucuresti in Craiova, unde chiar daca stam in centru, nu mai am treaba cu blocurile, cu inundatiile, cu fumul de masini, plus altele. Prima data am crezut ca inebunesc aici, parca ma zapacisem de atata liniste, dar incet, incet, m-am obisnuit, si nu m-as intoarce inapoi. In schimb, m-as muta oricand undeva intr-o zona de munte, acolo e aerul care-mi trebuie mie. E drept ca nici acum nu iau decat foarte rar in piept circulatia crunta din centrul orasului, noi stam intr-o zona de case cu vecini batrani, deci destul de linistita. Dar linistea de la tara...nu o egaleaza nimic!

    RăspundețiȘtergere